Cerere în...CĂLĂTORIE

Luna februarie a fost stabilită, în mod tacit și unanim (forțat pe alocuri) drept luna iubirii. S-ar părea că noi, românii, avem și mai multă iubire de dat, spre deosebire de alții. 14 și 24 februarie stau mărturie vie, plus grămada de inimi și trandafiri roșii. Sărbătorim de două ori într-o lună îndrăgostiții și nu ne pasă ce spun urâcioșii. Prin urmare, luna februarie este și luna cererilor.

Vocea Umană

...în călătorie. Poate că cea mai potrivită perioadă din an pentru a citi această carte. Poate că cea mai frumoasă cerere pe care am auzit-o și citit-o. De ce să ne supunem unui tipar  când și el săracul aproape că s-a săturat de vechimea lui. Are nevoie de o pauză. De ce să rămânem anonimi când creativitatea ne face atât de originali de frumoși?

          Mathilde și Edouard își scriu astfel cererea după ce s-au încumetat la îndeplinirea unui vis imposibil: o călătorie de nuntă, 6.000 de kilometri pe jos, fără bani, din Paris până în Ierusalim, având în dotare doar prospețimea dragostei și căsătoriei lor.

- Pune-ți picioarele aici, îmi zice Edouard.

- Unde? La kilometrul zero? De ce?

- E un punct de plecare...

Văd că ezită înainte de a-mi spune, încetișor, privindu-mă în ochi:

- Mathilde, vrei să mă însoțești?

- În călătorie?

- Cam așa ceva...Vrei să mă însoțești pentru toată viața?

Fiindcă atunci când iubești, nebunia visurilor este transmisă celuilalt, pe 17 iunie 2007 cei doi au spus "da" călătoriei. Un ruscac de patru kilograme trebuia să însemne toate condițiile lor: o saltea, o jachetă, o glugă, un fes, o busolă, un ac, o ață, un test de sarcină, o pensetă, pansamente, o bombă lacrimogenă. Buzunarele lor goale trebuia să scoată la iveală ospitalitatea oamenilor iar dragostea lor să furnizeze energie în momentele de slăbiciune.

Vocea Umană

Am înlocuit poșeta cu un rucsac doar un pic mai mare, inelul meu de logodnă cu pietricelele de pe drum, patul cu un strat de mușchi, fondul de ten cu bronzul, acoperișul cu stelele, televizorul cu o întâlnire sau un foc de tabără, fustele și panglicile cu pantaloni și sfori, zgomotul cu liniștea, ceasul cu busola, ritmul neînfrânat cu cel al pașilor.

          Cartea este un dicționar explicativ al unei relații, în termeni reali și contextuali. Se adresează oricărui tânăr îndrăgostit, oricărui cuplu, tinerilor căsătoriți sau celor care au îmbătrânit iubindu-se, celor care încă mai visează sau celor care au întrebări. Procesele lor de conștiință sunt redate separat, sub formă de jurnal,  în capitole diferite. Astfel se poate urmări gândirea unui alfa spre deosebire de sensibilitatea feminină, experiențele trăite împreună, dar resimțite diferit în funcție de personalitate.

          Drumul pe care l-au parcurs, l-au simțit piatră cu piatră. S-au aventurat pe ghețari, s-au ascuns de traficanți în șanțuri, s-au agățat de bomba lacrimogenă ca de ultima speranță de viață, li s-a refuzat adăpost de 12 ori la rând până când au dormit sub cerul cel de toate nopțile ca și cum ar fi făcut asta dintotdeauna. Varietatea experiențelor au dezvăluit varietatea stărilor lor interioare, complexităților și modului de a relaționa.

Singura luptă pe care o avem de dus e împotriva  propriilor noastre persoane. Dușmanul pe care vrem să-l învingem e cel care ne împiedică să iubim mai mult. Dacă mergem către Locurile Sfinte, Ierusalimul este, mai întâi, lăuntric.

          Poate că te gândești ce rost are, unde e distracția, când începe cheful? Cu siguranță o să le găsești pe măsură ce citești cartea. Mierea nu a fost prezentă pe parcursul acestor luni, nici șampania sau băile calde, spumoase cu miros de vanilie. Călătoria lor a fost furtuna dinaintea soarelui, fructul crud dinainte de a se coace și a deveni dulce. Rareori s-au bucurat de un respiro complet, fără întreruperi pe bază de vreme, animale, oameni, dureri sau frici. Nu și-au dat seama dar ei concepeau ceea ce mai târziu în relație se cheamă "doar lapte și miere". Cum? Cu fiecare pas pe care îl făceau în plus, fiecare orgoliu abandonat și fiecare cuget pe care îl destrămau în bucăți de idei.

Trebuie să faci dragoste des, dar nu numai când ești tânăr. Dragostea trebuie făcută. Îmi place expresia asta în sensul ei literal, fiindcă eu cred că dragostea nu este înnăscută. Nu se sinchisește de instinct sau de sentimentele care trec în goană. Dragostea trebuie făcută așa cum faci o călătorie. Alegi destinația, mijlocul de transport, hărțile. Pe drum șovăi, te adaptezi, îi dezvălui celuilalt scurtături și afinități. Dragostea e o călătorie pe măsură. Traseul trebuie conceput, parcurs cu răbdare și revizuit în mod frecvent. Atingerea unui vârf nu se face fără efort.

Ierusalimul le-a primit ofranda? Au rezistat mii de kilometri doar în compania celuilalt? A rămas cererea valabilă? Cartea rămâne cea mai bună achiziție în luna îndrăgostiților iar răspunsurile vor fi pe măsură.

Vocea Umană