Să faci ascultare

Mi-e tare dor de Neamț și de verile în care bicicleta, fratele, gogoșile, înghețata, plimbările de seară, urcatul pe Pocrov și clopotele duminicii însemnau cea mai așteptată și însemnată vacanță de vară. Scurtă ce-i drept, căci zilele erau numărate și bifate în calendar pe măsură ce se risipeau, dar mi-e dor de ele în fiecare an.

Acolo am auzit pentru prima dată "să faci ascultare" și "să rupi din voia ta". 

Nu știu cât am priceput atunci profunzimea lor, dar le-am luat cu mine pe oriunde m-am dus.
Acum cred că ascultarea, pentru noi, cei dincolo de porțile unei mănăstiri, începe dinăuntrul nostru. Mai întâi cu propria persoană, iar apoi cu ceilalți.

Mi-am adus aminte de vorbele din mănăstire ascultând un interviu, săptămâna trecută, în care Michael Gervais (coach și psiholog care a stat în spatele unor medaliați la Jocurile Olimpice sau câștigători de Super Bowl din America) spune la un moment dat:

Vocea Umană

Peste acest principiu am dat și în cartea lui Robert Greene, Mastery (pe care abia aștept să o povestesc, e una dintre preferatele de anul acesta). El se referă acolo și la a ne oferi timp pentru asilimare. Ca de exemplu, atunci când intrăm într-un domeniu nou, instinctul este să impresionăm (been there, done that). În schimb, avem nevoie mai întâi să ascultăm și să înțelegem, ca mai apoi să executăm. Mie mi-a luat două joburi să pricep cât am nevoie să ascult pentru a mă simți cât de cât confortabilă și independentă cu munca în sine.

E o lume îngrămădită: de vești, informații, oameni, posibilități, schimbări, inovații, catastrofe. De asta cred că ne-am convins, de unde și pornirile de a nu mai avea timp, de a ne grăbi, de a sări peste etape, de a fi copleșiți.

Poate dacă creștem volumul sunetelor din interior și le dăm ascultare, poate dacă punem pe pauză, măcar câteva minute pe zi, zgomotul de afară, poate dacă aplecăm mai mult urechea și închidem mai des buzele ne găsim mai repede drumul, liniștea și prosperitatea.

P.S:

"Cine știe...tace. Cine nu știe - vorbește." Iată înțeleapta vorbă din bătrâni, acasă la ea deopotrivă în Pateric, în sufism, confucianism sau budismul Zen, cu care am crezut de cuviință să-mi încep rândurile despre călătoria la Sfântul Munte. (...) Nu de alta, dar zilele trecute am găsit din întâmplare o "Carte de cetire" tipărită la Iași în 1883 - unde scrie limpede: "Ascultă mult și vorbește puțin, căci pentru aceasta ți-a dat Dumnezeu două urechi și numai o gură!" Pas de a mai spune ceva. (Dan C. Mihăilescu - Oare chiar m-am întors de la Athos?)