Frida Kahlo & Coco Chanel sau despre atitudine și curaj

Nu mare mi-a fost mirarea când mi-am dat seama că o moștenesc pe Frida Kahlo. O impertinență, sigur, dar teoria are și exemple concrete, împreună cu excepții de la regulă, care ajung să întărească regula, după cum bine îmi amintesc de la matematică. Sau nu prea, fiindcă a lipsit cu desăvârșire din programa pentru filologie, după clasa a X-a.

Monosprânceana ar fi un exemplu, alături de gustul latin care nu a fost format, ci a existat dintotdeauna, a trebuit doar să îl descopăr prin diverse experiențe. De la limbă, muzică și dans, până la culorile vestimentare și băuturi, mă completează, mă fericesc și îmi oferă o familiaritate pe care nu am întâlnit-o în alte culturi. 

Excepția se referă la talentul, puterea și asumarea propriei persoane, pe care Frida le asorta unor extravaganțe personale și i le atribui în totalitate.

Despre Frida Kahlo am auzit demult, doar că primăvara aceasta am făcut cunoștință în mod oficial. I-am luat la studiat fotografiile, citatele (până la citirea unei cărți pe măsură) și am admirat puterea unei femei care a suferit din copilărie până la maturitate și mai apoi, presupun...I-am admirat picturile, culorile, felul în care își purta părul și ținutele, până când am început să-i citesc jurnalul. Acolo s-a terminat frumusețea ei (cel puțin pentru mine, pentru o vreme).

Sursă

Știu că trebuie să facem ce spune popa, nu ce face popa, dar mai știu că în momentul în care merg într-un restaurant, îmi doresc o experiență completă. Nu mă rezum doar la o mâncare excelentă, într-un cadru gălăgios, neprielnic, cu niște ospătari impertinenți și o băutură proastă. Cred că la fel se întâmplă și cu un om, respectiv artist. Cel puțin, în cazul meu, nu pot să ignor anumite principii, valori morale, atitudini pe care ajung să le cunosc despre el, ca mai apoi să mă îndrăgostesc de acel artist. Îi apreciez lucrările, îi recunosc talentul, dar acolo se stabilește granița între a-l urmări mai departe sau a rămâne cu un gust dulce-amar în ceea ce privește amintirea lui.

Tot în acest mod a avut loc și întâlnirea mea cu celebra Frida Kahlo. Am început cu entuziasm "Cartea secretă a Fridei Kahlo", de F.G Haghenbeck, care s-a diminuat pe parcurs. Poate că a fost iubirea orbitoare pentru Diego Rivera, care o făcea să se dezică de persoana ei, poate că au fost relațiile paralele, poate prea mare entuziasmul meu, dar la sfârșitul cărții doza mea de alegria se golise mult. Cu toate acestea, cel mai mult mi-a plăcut metafora pe care autorul a creat-o pentru a explica toată drama și suferința pictoriței. 

Excelent integrată în peisajul autohton al Fridei.

Dar...ce legătură are tehuana Frida Kahlo cu europeana Coco Chanel (Gabrielle Bonheur Chanel)?

În primul rând, le unește un sânge european, pe care Frida l-a moștenit de la tatăl său, un evreu maghiar. 

Apoi ambele femei și-au luat viața în propriile mâini și au purtat-o astfel până când au pus-o pe picioare. Frida din patul și ghipsul care a ținut-o la pat multă vreme, Coco Chanel din sărăcie. Au vorbit pentru femeile de pretutindeni prin atitudinea rebelă și au dat glas unor pasiuni care le-au făcut celebre: pictura și moda. 

Cât despre vestimentație, atât Frida, cât și Coco Chanel au descoperit și au purtat croiala bărbătească, trecând peste gusturile epocii respective. Și-au dezvoltat ulterior un stil propriu, pentru care fiecare este amintită și recunoscută internațional.

Frida Kahlo

Coco Chanel

Bărbăția lor nu a stat doar în pantalonii pe care i-au adoptat cu atitudine, ci și în curajul de a se afirma în fața unor timpuri dominate de partea masculină. 

A luat două înghițituri zdravene de burbon și, adoptând o nouă atitudine care avea să dureze pentru tot restul vieții, a început contraatacul: mai întâi s-a aranjat, căci dacă urma să lupte împotriva tuturor târfelor lui Diego, trebuia să arate întotdeauna bine. Apoi s-a ridicat, a pășit cochet printre invitați până când, cu seriozitatea unui general participant la o lovitură de stat, s-a oprit lângă muzicieni și le-a poruncit să interpreteze o melodie mexicană (...). - Cartea Secretă a Fridei Kahlo

Spunea cineva că marile legende ale lumii au fost date de bărbați, printre care doar Frida se numără ca reprezentantă a femeilor. Cred că este un calificativ care le dezonorează pe toate celelalte doamne care și-au lăsat o parte din parfum în istorie: Coco Chanel, Edith Piaf, Hellen Keller, Marie Curie, Malala, Eufrosina Cruz. Lista poate continua, fără a încerca să-i pun în minoritate pe bărbați, ci doar a exemplifica faptul că femeile nu s-au mulțumit doar cu prințesisme. Iar dacă au făcut-o, a se vedea Diana - prințesa zic.

Este inclusă Frida și în cartea Good Night Stories for Rebel Girls, ceea ce e just. Pasiunea, dăruirea, motivația și rezistența în fața tuturor năpastelor sunt transcrise cu pensula pe pânză, când altcineva nu ar fi arătat aceeași tărie de caracter. Asemeni lui Coco Chanel, și-a dezvoltat propriul stil, o combinație între rochiile tradiționale tehuane și o gândire modernistă și interesată de politică. Iar dacă într-o perioadă era cunoscută drep soția lui Diego Rivera, situația s-a schimbat și, multă vreme, acesta era cunoscut drept soțul Fridei Kahlo. 

Sursă

Self-Portrait with Cropped Hair, Frida Kahlo, 1940

Fii fericită, Frida! Tu ești femeia care se schimbă. Cea care pășește alături de moarte, și-a luat rămas-bun Georgia. - Cartea Secretă a Fridei Kahlo