În general, sunt adepta sfaturilor/vorbelor de duh, consider că mai degrabă o vorbă în plus decât o vorbă în minus, atât timp cât nu e spusă gratuit, cât se cunoaște persoana din conversație și este cât de cât prezentă în viața sfătuitorului, cât nu se transmite ca fiind o cunoștință general valabilă. Așadar, o vorbă în plus mângâie și sprijină, atunci când e spusă cu știință și bună credință, dar zguduie și împovărează când este trântită fix ca bățu-n baltă, fără a vedea mai departe de lungul nasului.
București nu e moară de suflete, dar se macină câteva vorbe.
De partea cealaltă, există ieftineli de vorbe pe care nici la săraci nu le-aș da. Mai ales pe acelea care fac referire la sisteme personale de valori, mai ales când cunoști cealaltă persoană doar de câteva minute. După ce am auzit că Dorohoiul dă spectatori buni de teatru, am aflat de la un alt domn, fără să fiu surprinsă, că în orașul meu: există mulți religioși...din ăștia. Niște ciudați...
Nu mă agasează replicile cu pricina atât de mult (fiindcă libertatea de exprimare), dar mi se activează nervii de moldoveancă atunci când se adresează personal! Eu am învățat de la domnul de Educație Civică, un om înalt, mai mereu prezent în costum, că libertatea mea se termină atunci când începe libertatea altcuiva și că libertatea mea nu ar trebui să rănească o altă ființă.
Astfel, mă indignă dreptul pe care și-l arogă un om atunci când își permite să măscărească felul în care un altul decide să creadă în ceva: Dumnezeu, Buda, energii, stele, picioare de scaun sau orice altceva ce poate contribui la dorința omului de a fi mai bun, de a-și croi un drum în viață. La mijloc sunt puși niște termeni atât de intimi, încât mă irită decizia unui om de a arunca niște convingeri, mai ales când nici contextul, nici falsa familiaritatea nu sunt adecvate.
A fi moldovean înseamnă a fi religios sau credincios, și da..este o diferență între acești termeni. A fi moldovean poate să nu fie despre asta, poate fi despre oameni talentați, care au muncit și nu s-au uitat în spate, poate fi despre Vaslui sau poate fi despre Iași, un oraș despre care mulți îmi spun că nu au fost niciodată acolo, poate fi despre bisericile și preoții mârșavi sau poate fi despre intimitatea și căldura unei mănăstiri care te-a învățat cum să treci prin viață. Cum spunea cineva..."dacă un om este atât de complex, ce să mai spun despre o întreagă regiune sau un întreg popor."
Sigur că aceste cuvinte vin târziu, sigur că oamenii mai au și zile proaste, dar experiența momentului mi-a amintit de o vorbă: îi vedem pe ceilalți așa cum suntem noi. Și am învățat... că indiferent de regiunea din care vine un om, de prejudecăți nu va duce lipsă, dar și că felul în care se comportă cineva pe care abia l-ai cunoscut, spune multe despre persoana sa.
Plus, știu care va fi următoarea mea lectură:
Fuck it.
Cred că cel mai măgulitor compliment pe care l-am primit, în calitate de moldoveancă, a fost acela verbalizat de domnul director al Festivalului Internațional Shakespeare, care auzind din întâmplare că orașul meu nu mi-a oferit bucuria teatrului în copilărie, mi-a spus:
Dorohoi...păi este un oraș care dă foarte buni spectatori de teatru.L-am luat ca pe un compliment. Și îl voi păstra ca atare. I-am mulțumit și sper că vom reuși să discutăm mai mult despre minunatul public de teatru și talentații actori.
De partea cealaltă, există ieftineli de vorbe pe care nici la săraci nu le-aș da. Mai ales pe acelea care fac referire la sisteme personale de valori, mai ales când cunoști cealaltă persoană doar de câteva minute. După ce am auzit că Dorohoiul dă spectatori buni de teatru, am aflat de la un alt domn, fără să fiu surprinsă, că în orașul meu: există mulți religioși...din ăștia. Niște ciudați...
Nu mă agasează replicile cu pricina atât de mult (fiindcă libertatea de exprimare), dar mi se activează nervii de moldoveancă atunci când se adresează personal! Eu am învățat de la domnul de Educație Civică, un om înalt, mai mereu prezent în costum, că libertatea mea se termină atunci când începe libertatea altcuiva și că libertatea mea nu ar trebui să rănească o altă ființă.
Astfel, mă indignă dreptul pe care și-l arogă un om atunci când își permite să măscărească felul în care un altul decide să creadă în ceva: Dumnezeu, Buda, energii, stele, picioare de scaun sau orice altceva ce poate contribui la dorința omului de a fi mai bun, de a-și croi un drum în viață. La mijloc sunt puși niște termeni atât de intimi, încât mă irită decizia unui om de a arunca niște convingeri, mai ales când nici contextul, nici falsa familiaritatea nu sunt adecvate.
A fi moldovean înseamnă a fi religios sau credincios, și da..este o diferență între acești termeni. A fi moldovean poate să nu fie despre asta, poate fi despre oameni talentați, care au muncit și nu s-au uitat în spate, poate fi despre Vaslui sau poate fi despre Iași, un oraș despre care mulți îmi spun că nu au fost niciodată acolo, poate fi despre bisericile și preoții mârșavi sau poate fi despre intimitatea și căldura unei mănăstiri care te-a învățat cum să treci prin viață. Cum spunea cineva..."dacă un om este atât de complex, ce să mai spun despre o întreagă regiune sau un întreg popor."
Sigur că aceste cuvinte vin târziu, sigur că oamenii mai au și zile proaste, dar experiența momentului mi-a amintit de o vorbă: îi vedem pe ceilalți așa cum suntem noi. Și am învățat... că indiferent de regiunea din care vine un om, de prejudecăți nu va duce lipsă, dar și că felul în care se comportă cineva pe care abia l-ai cunoscut, spune multe despre persoana sa.
Plus, știu care va fi următoarea mea lectură:
 |
| sursă |
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu