Tuturor celor care-și doresc să trăiască
mai simplu, și deci mai bine
din punct de vedere
material,
fizic,
psihologic,
spiritual,
cu scopul de a-i ajuta să exploreze
imensul potențial pe care îl posedă.
Așa începe cartea lui Dominique Loreau, "Arta Simplității", o prelegere care se bazează pe filosofii orientale, o apărătoare a simplității. Așa încep să răsară multe răspunsuri la întrebări și stări personale, pe care le-am ignorat.
 |
| Vocea Umană |
Totul începe, cum ar spune psihologii, din copilărie. Educația primită și obiceiurile cu care am fost înzestrată mi s-au fixat adânc în memorie. De la curățenia pe care trebuia să o fac, dar și să o păstrez, până la felul în care îmi aranjam hainele în dulap, toate îmi păreau groaznic de plictisitoare, la acel moment, și zadarnice.
Se spune că ne transformăm în mamele noastre. Am râs în nas acestei vorbe. Nu pentru mult timp, pentru că la facultate îmi revendicam toate urmele lăsate de mama în obiceiurile mele.
Nu am știu multă vreme de ce e nevoie să las totul în ordine, de ce să strâng permanent după mine, de ce să vin acasă și să le găsesc pe toate într-o ordine firească, de să îmi pierd timpul cu o curățenie iritantă, de ce să gătesc, de ce să nu-mi arunc lucrurile pe unde apuc, de ce dulapul meu ar trebui să fie oglinda mea??
Mama nu a știut să-mi dea un răspuns logic, ea doar simțea. Așa cum am simțit și eu mai târziu. Că toată dezordinea exterioară duce la dezordine interioară, că lucrurile aruncate vor rămâne aruncate, că dulapul meu exprimă o bună parte din ceea ce sunt eu sau oricare altă persoană: ordine în alegeri și în gândire, claritate, simplitate, ușurință de a vedea lucrurile.
Ea nu a știut să mi le explice, astfel că i le arăt eu acum, mulțumind pentru portița deschisă spre a simți că ordinea face parte din latura frumoasă a vieții. Și că ea îmi poate face traiul mai plăcut.
Ce este simplitatea?
Un mod de a trăi.
În arta de a trăi, economia este o filosofie practică, fiindcă a trăi cu puțin îmbunătățește calitatea vieții. Esența noastră nu se află în lucruri, iar pentru a deveni minimaliști, avem nevoie de un bagaj spiritual și intelectual.
Disciplină, claritate și voință, acestea sunt condițiile pentru a trăi cu strictul necesar în camere curate și aerisite.
A simplifica înseamnă până la urmă a înfrumuseța. O înfrumusețare "reducționistă" relaxează.
De ce se enerva mama când toate erau de-a-ndoaselea?
De ce mă apăsa pe suflet fiecare lucru care era lăsat în voia sorții printr-un colț nefiresc al casei?
Nu știam. Credeam că este o moștenire maternă și că trebuie să fug de ea cât pot de mult. Dar stările și psihicul meu spuneau altceva. La fel cum și cultura japoneză, chineză, coreeană spun altceva: Casa trebuie să fie antistresul orașului!
Casa ar trebui să fie un loc de relaxare, o sursă de inspirație, un spațiu terapeutic. Orașele noastre sunt suprapopulate, zgomotoase, cu prea multe culori și atracții vizuale care ne agresează și ne rănesc. Casa e cea care trebuie să ne redea energia, vitalitatea, echilibrul, bucuria. Ea reprezintă un mijloc de protecție materială și psihologică, atât pentru corp, cât și pentru spirit.
Nu există doar subnutriția alimentară. Mai există și subnutriția spirituală, și aici intervine în casa fiecăruia. Așa cum sănătatea depinde de hrană, ceea ce punem în interiorul spațiului pe care îl locuim are o serie de repercusiuni asupra echilibrului nostru psihologic.
Testat și verificat! Suntem spațiul în care trăim. La fel cum o piesă vestimentară ne poate schimba felul în care ne începem ziua, de asemenea și modul în care ne îmbrăcăm locuința ne poate influența starea de spirit.
Cum am putea să o înfrumusețăm? Mai întâi prin curățenie și ordine, apoi prin eficacitate și flexibilitate.
"Mai puțin pentru mai mult" sau pune-ți casa la dietă. Scăpând de tot ce nu funcționează, de tot ce stă în cale, de orice mic obstacol, se aerisește atât programul cât și timpul alocat curățeniei.
Feng shui-ul pune mai întâi de toate curățenia locului. Dacă aspectul e îngrijit, atunci și restul e la fel. Mintea e mai limpede, deciziile mai corecte. Intrarea în locuință trebui să fie primitoare, luminoasă, decorată cu flori: ceea ce se găsește la intrare intensifică trecerea spre interior.
În Japonia toată lumea contribuie la păstrarea curățeniei: copii, angajați, persoane în vârstă. Nu este o rușine, este un dat. Se înconjoară de ritualuri și de concepția că fiecare poate să-și strângă propria mizerie, chiar dacă există posibilitatea de a pune pe altcineva să facă asta.
Iată trei maxime care să vă îndrume:
Un loc pentru fiecare lucru și fiecare lucru la locul lui. Ordinea economisește timp și ușurează memoria. O muncă rodnică începe cu un mediu curat și ordonat.
Se vorbește în carte și despre alte sfaturi, dar și despre propriul nostru corp, despre obiectele personale, despre hrană, despre minte, despre timp. Poate fi considerat un îndreptar către o viață mai puțin nebună, care pentru mulți nu e capabilă să aducă prea multe momente de liniște și relaxare.
Japonezii au trăit întotdeauna minimalist, dar fără să fie vreodată departe de frumusețe. Acum o sută de ani, până și căminele cele mai umile erau de o curățenie exemplară și orice om cunoștea arta de a compune poeme, de a aranja buchete de flori și de a servi mesele cu delicatețea și gustul cele mai rafinate.
În Statele Unite ale Americii, în perioada crizei din anii treizeci, banii erau mai puțin importanți decât stilul. Cum aproape toate familiile erau sărace, nu banii făceau diferența între ele, ci modul de a vorbi, educația, valorile morale. Fiecare folosea zi de zi ce avea el mai frumos și punea pe masă un buchet de flori.
Preferatul meu din primele două capitole ale cărții rămâne un poem care mi-a rămas scris în minte:
Și dacă singura ta bogăție
Înseamnă doar două pâini,
Vinde una din ele, și cu acești ultimi dinari
Oferă-ți niște zambile ca să-ți hrănești sufletul!
Poem persan. Poem care va rămâne pe o plăcuță, lângă un buchet mare de bujori și care va face primirea tuturor celor care îmi vor trece pragul.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu