duminică, 11 decembrie 2016

Să vorbim despre iarnă și despre noi



Când se simte miros de seară și iarna ne intră timid în oase, pe la colțuri de ochi și vârfuri de nas, iubirile își cer drepturile. Iubirile adevărate, care te fac să reziști frigului de afară fiindcă știi că acasă locul este deja încălzit. 





Iubiri care cer multe sau chiar totul.
Iubiri vampir care îți lasă energie doar atât cât să spui un "mi-e dor de tine", fiindca "te iubesc" ar putea să te ucidă pe loc.


Vine iarna și asta se vede în ochelarii tăi aburiți. 

Vine iarna și îmi doresc să mă primești tot timpul ca pe o dimineață de Crăciun, să mă accepți așa cum Noul An ne acceptă pe noi toți, să ne faci planuri și să le urmezi cu sfințenia unui copil. Să mă îndrăgostești în nopțile în care ne uităm la brad iar el ne luminează ochii prea obosiți și încercănați de atât privit spre noi orizonturi. Să mă adăpostești și să mă încălzești când frigul nu-mi mai este prieten. Să păstrezi liniștea când dimineața ninge. Atunci te iubesc cel mai mult.


Cât despre mine... promit să nu uit.






0 comentarii:

Trimiteți un comentariu