luni, 25 august 2014

Foamea sau despre supraviețuire


                "Doamne,cât sunt de nenorocit! doamne, cât sunt de nenorocit."
Sursă


 Acesta este rezumatul unui sfârșit de viață, surprins de norvegianul Knut Hamsun în cartea care l-a făcut cunoscut, Foamea .

În cele doar 187 de pagini, scriitorul cu o îndeletnicire și o chibzuință care îl va inspira și pe Kafka, pune întru-n singur personaj greutatea întregului roman.

Un Iov nordic, care spre deosebire de personajul biblic, își propagă întreaga amărăciune înspre divinitate. Scriitor de rând, personajul încearcă prin numeroase căi să-și păstreze calitatea de om, în ciuda decadenței la care este supus din pricina sărăciei.

Astfel, instinctul de supraviețuire îl determină să se războiască cu un Dumnezeu rău, care îi pune bețe-n roate și care, pe alocuri, este prezentat ca antagonistul romanului ("eram tot mai pornit împotriva lui Dumnezeu din cauza necazurilor necontenite pe care le îngrămădea în capul meu.").


"Ajunsesem pur si simplu in pragul nebuniei din pricina foamei"...

Ceea ce îl salvează uneori sunt discuțiile cu sine, monologurile interioare, care fie sunt menite să îl trezească la o realitate  ajunsa la disperare, fie îl afunda de tot în demonul nebuniei.
Scurtele perioade de mulțumire sunt și ele urmate de boala analizei, iar fiecare detaliu îi răpește momentele de luciditate senină ("cu cât mă gandeam mai mult, cu atât îmi venea mai puțin să cred..Nici vorbă, mă înșelasem singur și fusesem vesel toată dimineața pentru nimic!")

Cu toate acestea, încărcătura morală, cinstea și onoarea se îngrămădesc să iasă la iveală. Atât de mult încât devin piedici pentru supraviețuire.

Lectura se face într-un ritm alert, iar lupta bărbatului și goana se transpun în "dispoziție lugubră".

Totuși..o singură întrebare rămâne:

 (...) cu ce ma făcusem atât de vinovat, încât să merit o astfel de prigoană?
Răspunsul îl găsește fiecare în parte.




0 comentarii:

Trimiteți un comentariu