luni, 18 august 2014

Confesiune


       "Vocea Umana" este o piesa scrisa de francezul Jean Cocteau acum vreo 80 de ani.Am ascultat piesa dintr-o intamplare banala.O simpla coincidenta fiindca teatrul radiofonic, pana anul trecut, imi era necunoscut, nefamiliar.
       Cu toate acestea....vocea Ginei Patrichi a reusit sa-mi atraga atentia si sa ma transpuna in suferintele personajului.Ceea ce ascultam nu era un simplu scenariu..era o parte din viata mea derulata pe 'repede inainte'.Poate din aceasta cauza transpunerea empatica cu personajul feminin s-a facut la modul absolut.
        De unde si 'botezul' blogului de faţa.

        Personal..niciodata nu am fost adepta descrierilor de genu "sunt...ma numesc..imi place...".In primul rand, fiindca ma trimite cu gandul la "Societatea Alcoolicilor Anonimi" iar mai apoi deoarece nu am stiut ce sa spun despre mine;intotdeauna m-am blocata la partea 'vorbeste despre tine'.

       "Protagonista e o victima mediocra,complet indragostita; nu incearca decat o singura siretenie, sa-l faca pe barbat sa-si marturiseasca miciuna, pentru ca ea sa nu pastreze aceasta amintire nefericita.Autorul ar vrea ca actrita sa dea impresia ca sangereaza ca un animal ranit".
  Aceasta sunt eu.Vocea umana.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu