Inteligența gleznei

Sau "Domnul Ibrahim și florile din Coran".

Vocea Umană

Una dintre frumusețile cititului este că leagă bucăți de puzzle pe care viața noastră ni le aduce în față, într-o formă sau alta. La fel cum s-a întâmplat în cazul acestei cărți, dar nu numai. Întâmplarea a făcut să fi văzut acum ceva timp un dans care mi-a rămas bine impregnat în memoria vizuală. L-am etichetat ca fiind ciudat. Impunea oameni îmbrăcați în alb sau negru, dansând în grup, după reguli doar de ei știute și pe ritmurile unei melodii care mă trimitea cu gândul la musulmani. Continuarea am aflat-o abia zilele trecute, datorită lui Eric-Emmanuel Schmitt.

Învățăturile domnului Ibrahim au dezlegat misterul acestui filmuleț și l-au încadrat într-o altă bucată din puzzle.

Povestea lui E.E Schmitt se derulează la fel de repede precum o fac și celelalte, semnate de condeiul său. Începe cu un tată absent, un tânăr doritor să-și experimenteze sexualitatea (în lipsă de alte activități), terminându-se cu un tată ale cărui învățături au schimbat direcția unui copil. Întâlnirea cu domnul Ibrahim sau cu "doar un arab" îi ușurează prezentului tânărului Moise, dar ce nu știe el este că îi va influența și viitorul.

Așa stăteam noi de vorbă. O frază pe zi. Aveam tot timpul la dispoziție. El, fiindcă era bătrân, eu fiindcă eram tânăr. Și o zi da, una nu, furam o cutie de conserve.

 Azi una, mâine una, până când "doar arabul" îl adoptă pe Moise și îl invită să-i cunoască locul de baștină: Cornul de Aur, o regiune cuprinsă între Anatolia și Persia. Drumul i se descoperă băiatului plin de învățături, de "sufisme" și de un dans care îi servește drept împăcare cu păcatele părinților săi.

- Vezi, Momo! Se învârtesc, se învârtesc în jurul inimii lor, care este locul prezenței lui Dumnezeu. E ca o rugăciune.

- Cum, asta e o rugăciune?

- Sigur că da, Momo. Pierd toate reperele terestre, această greutate pe care o numim echilibru, se transformă în torțe care ard într-o vâlvătaie. Încearcă, Momo, încearcă. Uite, fă ca mine.

Momentul meu preferat din carte. Expresivitatea și sinceritatea cu care domnul Ibrahim îl îndeamnă pe Moise să se roage a trezit imaginea filmulețului pe care l-am văzut. Acei oameni ciudați se învârteau în jurul inimii lor, rugându-se într-un mod pe care nu l-am înțeles. Poate că nici acum nu a prins foarte bine contur această formă de rugăciune, dar i-am înțeles puritatea și frumusețea. Acum știu că se cheamă Dansul Dervishilor, a cărui semnificație se învârte în jurul ideii de ciclicitate a vieții: "lumea începe într-un anumit punct și se încheie în același punct, de aceea dervișii stau în cerc ascultând muzica, apoi se ridică încet și se mișcă ușor pentru a-l saluta pe învațător."

- Ia zi, Momo, ai simțit lucruri frumoase?

- Da, a fost incredibil. Mi se ducea toată ura. Dacă nu s-ar fi oprit tobele poate că aș fi rezolvat problema cu mama. A fost tare bine să mă rog.

- Inteligența ta stă în glezna ta, iar glezna ta are un mod de a gândi foarte profund.

 Când, unde și de ce?

• Există atât o ecranizare, cât și o punere în scenă, dar relația dintre cei doi se consolidează cu adevărat în carte. Seara, înainte de culcare, povestea lui Moise și a domnului Ibrahim nu durează mai mult de o oră. 
• Oriunde simți că această poveste poate să întregească o parte din puzzle sau chiar să adauge o piesă nouă, pe care în viitor să o așezi lângă o altă bucată.
• Fiindcă un domn Ibrahim vorbește despre învățături, iar astea nu au făcut rău nimănui, niciodată.

Citește, găsește-ți vocea!