Multă liniște în weekend, Scandal și cărți
claxoane fără număr în timpul săptămânii și mult dor.
Dacă e Rahova, nu există moda străzii. E aceeași pe care o cunoști și tu și pe care ai văzut-o de atâtea ori în orașul cu un singur bloc turn.
Dacă e Șoseauna Nordului, atunci se schimbă situația. Faci cunoștință cu lumea bună, cu brigada antitero care îți explică subtil să-ți găsești de treabă pe celălalt trotuar, cu un Central Park (doar că e Herăstrău) și cu un New York (doar că e București).
Dacă e să-mi amintesc de Ateneu, atunci mai bine îți pregătești fusta midi, pălăria și rujul roșu fiindcă te vei simți în Micul Paris.
Iar în Centrul Vechi...acolo poate vei avea șansa să-ți dai cu părerea despre ce se mai poartă prin București. Dar ar trebui să vii aici, doar știi că eu nu văd ce vezi tu și că aș fi un critic de fashion foarte prost. Dar aș putea să-ți povestesc cum te poți pierde prin Cărturești Carusel, de pe Lipscani. Sau în Verona. Te poți pierde acolo ca să te regăsești în teancul de cărți la care ți-a stat gândul o săptămână întreagă. Noroc de măreția asta de care dă dovadă capitala. La cât de mult timp îți petreci în RATB sau metrou, sigur începi să scrii tu o carte.
 |
| Vocea Umană, Cărturești Verona |
Uneori fericirea poate să lipsească sau să fie proiectată într-un viitor timid. Știu c-ai să spui că nu e bine. Ce să-mi fac? Mai deschid o carte, mai scriu trei rânduri, mă înconjor de flashback-uri muzicale și trăiesc...în prezent.
Aștept cu nerăbdare serile în care mă pot vedea cu el. Facem live-uri, de la nuntă, de acasă, mă gândesc să-i propun un apus live, un fel de sunset hunting. Eu o să-l vânez aici, el va trebui să îl scoată pe al lui de acolo, direct de pe Bucium. Cine câștigă, ia primul tren și face prezența în celălalt oraș.
Apoi..mai sunt toți oamenii care zâmbesc pe sub mustăți când te aud vorbind. Îi dai cu "i" mult și cu "a", să se mai stingă din atât de evidentul accent. Bineînțeles că n-are cum să iasă, așa că o lași moartă-n păpușoi.
Și atât de multe locuri de văzut...
cafenele în grădini verzi
poezii pe acoperiș
ritmuri cubaneze alături de un Cuba Libre și... cam atât.
sushi și cel mai bun ecler care a existat vreodată
filme documentare în aer liber
căldură mare și autobuze în care vorbitul la telefon este sport național; cu cât se aude mai bine, cu atât câștigul e mai aproape
antichități,
multele, prea multele, exagerat de inesteticele și enormele panouri publicitare, dar sigur, ce să-i faci? trebuie să trăiască și oamenii aceia, nu?
teii din Cotroceni
după-amiezile din Cișmigiu
garden parties sau private parties
inspirație și fotografie urbană
cerul puțin
lumea multă
și prea necunoscută,
dar același final de zi
care se duce tot înspre acasă.
 |
| Vocea Umană, Iași 2017 |
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu