Cel mai mic sărut pomenit vreodată

Te-ai gândit vreodată că ai putea iubi atât de mult încât ți s-ar aprinde plămânii ca un bec?

Dar dacă s-ar face să te îndrăgostești de un om invizibil? Cum ai face ca dragostea voastră să meargă?

Am dat peste o poveste de dragoste atât de neobișnuită, încât nu am putut să o citesc pe nerăsuflate. Am avut nevoie să o mestec.

Vocea Umană

Eu am așternut pe hârtie povestea celui mai mic sărut care s-a pomenit vreodată. Amintirea unei fete invizibile este ceva fragil. Se cere întreținută. A scrie despre ea era un mod bun de a o alimenta. Fiindcă nu puteam să vorbesc cu ea, vorbeam despre ea.

Un el marcat de o dragoste trecută, o ea invizibilă și fragilă la săruturi. O farmacistă și un detectiv veșnic îndoliat. Ce poate să rezulte din combinația asta? Bomboane cu aromă de buze, de sărut, căutarea unei fete invizibile și trucuri inventate pentru a păstra un om iubit.

N-am mai citit o astfel de poveste. Nici ca temă, nici ca modalitate de scriere.

Mathias Malzieu

Cu ficțiunea mă împrietenesc greu, dar Mathias Malzieu le-a buchisit în așa fel încât mi-a cucerit gustul literar. Atât de poetică, plină de lirisme, sensibilă la durere, de inspirație și de găsit răspunsuri. Am înroșit cartea.

În general nu sunt atrasă de cărțile masive. Mă inhibă din start și parcă ajung la autoprofeție: "Știam eu că nu pot să o termin!". Îmi plac concentrațiile. Îmi plac cărțile micuțe, firave în aparență, povești de citit seara, dar care îți iau somnul mai apoi. Acelea care impresionează prin conținut și nu prin volumul mare de pagini. Alea mă fac să scriu despre ele și să îmi doresc să le citească toată lumea.

"Cel mai mic sărut pomenit vreodată" e una din ele. Are 100 de pagini, dar sunt scrise în așa fel încât mi s-a părut că a fost viață de om derulată cu încetinitorul.
Cu toate că e neobișnuită povestea în sine și neînchipuită, poate dusă înspre SF, dar scuipă afară defecte, greșeli pe care un om le poate face în viață. Sau în dragoste. Și poate dă de gândit niște răspunsuri.

1. INVIZIBILITATEA sau cum să uiți de tine. Ajungi să iubești un om până în punctul în care viața ta nu mai prezintă interes. Se surpă sub greutatea sentimentelor, devine moloz și aproape că vrei să o arunci la gunoi. Dar intervine viața asta dată naibii, încât te trezește din starea de letargie. Dar nu folosește o voce maternă și blândă, ci mai degrabă împrumută din răceala unui militar. Poate că femeile sunt predispuse către această invizibilitate, dar cu siguranță nici bărbații nu sunt omiși. Iubirea e în stare să-ți ia mințile, prietenii, planurile, judecata și pe tine la un loc cu celalalte. 

Cu cât iubeam, cu atât dispăream mai mult. Până când m-am pomenit îndrăgostită nebunește și invizibilă încontinuu. La început lui i-a plăcut acest mister. Trebuie să fi crezut că această latură făcea parte din farmecul meu. Dar, văzându-mă dispărând prea mult timp, s-a săturat. (...) După toate eforturile, nu mai aveam același efect asupra lui.

A nu iubi prea mult era cheia pentru a nu dispărea prea mult și pentru a nu suferi prea tare.

  Sau poate mai degrabă prin...a iubi în doze mici (cum spun cei de la Taxi), prin a crea, prin a  folosi acea energie pentru a te cunoaște și pe tine, prin a evolua.

2. Dacă să-ți arăți vulnerabilitățile? O întrebare cu un singur răspuns. Da. Dar mai ales față de propria persoană.

Încercasem să detest iubirea pentru a mă proteja, dar trebuia să mă plec în fața evidenței: nu știam să trăiesc decât prin "asta."

3. Fostele iubiri - bombe de "dragoste". Fiindcă e mai ușor, fiindcă avem o impresie     romantică și telenovelistică despre întoarceri. Orice poveste în care există un fiu risipitor nu se sfârșește cu happy end. Testat. A se citi "Fiul Risipitor". S-a aplicat și la mine, cred că se repetă povestea în majoritatea cazurilor.

Învățasem să trăiesc cu această gaură în locul inimii. Să tot inventez și să fabric ceva nou ca să nu mă prăbușesc. Și iată că bomba de dragoste pe care o crezusem dezactivată lansa o nouă numărătoare: "Aș vrea să mă întorc la tine."

Niciodată!


Cartea a fost cadou pentru o schimbare de plan și de viață, nici că se putea nimeri mai bine. Schimbare de peisaj, schimbare de lecturi.
Sunt recunoscătoare și mulțumesc.

Urmează..."Metamorfoză la marginea cerului". O altă poveste cu tâlc. Tot Mathias Malzieu. Tot o mie și una de idei de răstălmăcit.