Am vorbit despre Laura în postarea TED.
Dar am vrut să știu mai multe. Am vrut să descos acel zâmbet atât de molipsitor. De partea cealaltă, zâmbetul m-a primit cu brațele deschise și mi-a lăsat moștenire câteva pagini bune de inspirație. Unele din ele vor apărea, în curând, într-un interviu.
Nu știu dacă eu cred în muze, ci mai degrabă în personaje de carte.
Mi-a rămas întipărit în minte vorba Laurei. În timp ce alții demontează mitul muzei, ea construiește un exercițiu nou de creativitate, și anume: personajul de carte. Se poate spune că se mândrește cu două: Andrei și Tic.
Vocea Umană |
Cu cartea "Domnul Tic" m-am întâlnit în facultate.
Mi-a fost oferită cadou de Moș Nicolae.
Și o bună vreme a însemnat pentru mine lectura de seară, de dinainte de culcare, un fel de ritual pentru a visa frumos.
Laura își numește cărțile "jurnale de fericire", eu le numesc povești de noapte pentru o viață mai bună.
- Am descoperit acolo un talent de a transmite stări cum rar am întâlnit.
- Am întâlnit un stil de a spune povești cum doar un bunic șugubăț le mai poate spune.
- Am dat peste o dragoste care acum mă provoacă să-mi trăiesc și eu dragostile mai frumos și mai poetic.
- Am intrat într-o lume care m-a făcut să visez mai des.
Scriu felii de zâmbete, scriu momente de viață irepetabile. Căci sunt vremuri în care noi zâmbim mult și-aș vrea să-mi amintesc totul atunci când o să-mi lipsească o doagă și fericirea ne va fi mai șubredă. (Domnul Tic și alte iubiri de pe Mușatini)
De ce ar trebui să citești cărțile Laurei?
- Fiindcă avem nevoie să credem în povești de dragoste
- să credem că nu toate poveștile sunt desprinse din cărți, unele sunt desprinse din oameni
- cuvintele pot răni, dar la fel de bine pot coase la loc părți rupte din noi
- pentru o viață sănătoasă nu ai nevoie de bagaje fără număr, vorba lui Andrei "Atât am adunat până acum, o Laura și un Tic"
- fie că ești copil, mamă, bunică, studentă, fericită, trist, aiurit sau debusolat, vei găsi măcar o pagină care să te facă să zâmbești
- vei începe să scrii scrisori
Vocea Umană |
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu