Drumul iniţiatic nu se parcurge doar la vârsta pubertăţii cum ne mai învaţă unele abecedare sau romane. Câteodata o moarte, un copil expulzat şi o căsnicie pe muchie de cuţit îţi sunt punct de plecare pentru planul de evadare.
WILD este filmul oricărui dor de ducă!
Pe toate le treci dar peste moarte nu. Este singura care mă trezeşte în noapte, care îmi face inima să se oprească, să îmi îngheţe sufletul şi să simt sălbăticia unei dureri. Dacă ea este pusă în relaţie directă cu singurul om-cel-mai-bun pe care îl cunosc, atunci durerea devine fizică şi urlă ca cel mai hidos animal creat de om. De ce de el? Fiindcă doar mintea sa poate crea monştri. Dumnezeu nu şi-a permis asta, i-a fost milă de noi.
Cheryl, protagonista care duce în spate un sac de amintiri, fleshback-uri şi regrete, simte moartea mamei ca o rupere. Pentru ea a fost înainte şi după mama.
"Mi-a luat 4 ani, 7 luni şi 3 zile să fiu cea pe care a crescut-o mama mea."
I-a luat şi 1500 de kilometri.
Unghii rupte, spate învineţit, apă de baltă şi un cort ce i-a ţinut de cald şi de rece, de mamă şi de tată. Pentru ce? Ca să sfârşească în genunchi, acceptând şi plângând dorul.
În final, fiecare înţelege separat ce înseamnă şi cum te transformă problemele.
Fiecare este liber să îşi aleagă propria sălbăticie.
