Pentru Anam Cara

Acum toate în viaţă trebuie să aibă un rost; să existe un motiv, un plan, o schemă, câteva anexe pentru schemă şi multe note de subsol.

Când m-ai rugat să te ajut cu mini proiectul tău, aveam câteva idei;
Zburau de colo până dincolo, fără vreo liniuţă de unire. 
Atunci m-am lămurit.
Aveam nevoie de un plan, o schemă. Zis dar făcut de tine. 
Am găsit câteva notiţe scrise la cald, când descopereai teorii despre tine
Nu este chiar lista întreagă, dar, uite aşa, am dat sens căutării mele:


Îmi plac lalele albe şi bujorii

 Îmi plac dimineţile

Îmi place să ascult

Îmi place primăvara

Îmi plac bărbaţii zăpăciţi

Îmi plac hainele negre

Şi vinul

Îmi plac prietenii mei 

Îmi place atunci când cineva îmi zâmbeşte (pe neaşteptate)

Îmi plac femeile tăcute

copiii

Şi...cerul (mi se pare singurul lucru de care nu te poţi plictisi; când te plictiseşti de tine, te uiţi la cer)!

Cum ar zice Cotabiţă...trece vremea. Nu o poţi opri, dar poţi să o faci să treacă mai frumos.