Iubire, Timp și Moarte = Collateral Beauty

Nu știu care este povestea ta.

Nu știu care au fost întrebările sau răspunsurile tale de-a lungul vieții.

Poate că nu te-ai întrebat vreodată nimic, poate că nu te-a interesat decât să duci o viață liniștită, poate că mintea ta nu a stat la negocieri cu alte simțuri, sau poate că și tu ai atât de multe întrebări încât simți nevoia de bătrâni în viața ta. De ce spun bătrâni? Fiindcă ei par să aibă toate răspunsurile.

Desigur că m-am înșelat. Am în continuare nevoie de bătrâni (la fel și tu), dar nu doar ei dețin răspunsurile.

Ele pot fi găsite și într-un film.

Eu le-am găsit în Collateral Beauty.

Nici nu pot să îi spun film. E o îmbrățișare, o mângâiere, o culegere de emoții.

Am ascultat această înregistrare până când am învățat-o pe de rost. Tot pe de rost am învățat și reacțiile, grimasele și privirile lui Will Smith. De actori talentați e plină lumea, nu există unul Cel Mai Bun, dar Will Smith e preferatul meu. Favoritul meu pentru acea privire care traversează ecranul. Ajunge în ochii tăi, se duce mai departe și se oploșește fix pe rănile care te dor, pe dureri, pe empatie, pe nevoia de a stabili o legătură, chiar și cu un personaj de film. Are omul ăsta o privire care mă doare (uneori).

Filmul m-a suprins plăcut fiindcă mă așteptam la ceva sirop, însă se menține contactul cu realitatea. Centrul poveștii îl are pe Howard ca protagonist, un fost director de publicitate de succes și prieten de nădejde, actualmente bărbat care stă de vorbă cu Moartea, Timpul și Iubirea pentru a reveni la statutul de om. Cum ajunge în această condiție, cum i se arată cele trei noțiuni abstracte și care este legătura lor, le puteți afla urmărind filmul.

Vizionare plăcută!

Continue

Despre scris și despre păsări

Sunt scriitoare. I am a writer.

Poate că primul sfat pe care l-am primit în ceea ce privește scrisul și singurul care mi-a rămas întipărit în minte ca un tatuaj.

"I am a writer" zicea Jeff Goins în "You Are a Write - start acting like one". Sfatul suna în felul următor: mai întâi și cel mai important este să crezi tu însuți despre tine că ești scriitor pentru ca ceilalți să te recunoască ca fiind unul. Nu poți cere permanent aprobarea altora. Așa că ia un pix și scrie în momentul ăsta: I am a writer.

Before anyone else called me one, I believed I was a writer. And I started acting like one. Then something strange happened. I started to get better at my craft. All because of a few, mere words. Through this process, I learned a crucial lesson. Before others will believe what is true about you, you’ll have to first believe it yourself.

Sunt o scriitoare,

A trecut un an de când am luat aminte. De atunci caut vorbe înțelepte de la cei care au trecut prin acest proces.

Așa am ajuns la ANNE LAMOTT și la "bird by bird": 

Vocea Umană

"Bird by bird" a fost multă vreme pe lista de cumpărături. Minunea s-a întâmplat iar cartea s-a și terminat de citit.

Anne Lamott scrie despre scris și despre tot ce a învățat ea de la vârsta de 7 ani, după moartea tatălui, a unei bune prietene, după refuzuri și succes.

În cartea ei îți povestește ca unui student prezent la cursurile sale care este treaba asta cu scrisul. O face într-un stil amuzant, atrăgător și face să pară totul ușor.

Thirty years ago my older brother, who was ten year old at the time, was trying to get a report on birds written that he'd had three months to write. It was due the next day. We were out at our family cabin and he was at the kitchen table close to tears, surrounded by binder paper and pencils and unopened books on birds. Then my father sat down beside him, put his arm around my brother's shoulder, and said "Bird by bird, buddy. Just take it bird by bird."

Una câte una. 

După ce am închis cartea, mintea mea a rămas blocată pe câteva fragmente, lecții pe care le pot/poți folosi în experiența personală. 

Așadar:

1. În primul rând, amintirea tatălui ei a devenit și amintirea mea. M-a ajutat să mă trezesc cu o oră mai devreme decât mi-ar cere programul în mod normal. Faptul că el a ales voit să-și înceapă ziua la 5:30, indiferent de ora la care se culca, a fost și este o motivație puternică pentru mine. De fiecare dată când sună alarma, și mi-aș dori să o desființez, îmi amintesc următorul pasaj (învățat pe de rost):

Every morning, no matter how late he had been up, my father rose at 5:30, went to his study, wrote for a couple of hours, made us all breakfast, read the paper with my mother, and then went back to work for the rest of the monring. Many years passed by before I realize that he did this by choice, for a living, and that he was not unemployed or mentally ill. 

2. Al doilea cel mai motivant pasaj despre creativitate pe care l-am găsit într-o carte:

 Life is like a recycling center, where all the concerns and dramas of the humankind get recycled back and forth across the universe. But what you have to offer is your own sensibility, maybe your own sense of humor or insider pathos or meaning. All of us can sing the same song, and there will still be four billion different renditions.

3. Atunci când scrii, fii onest cu tine și cu amintirile tale. Să le folosești, să dai tot afară. Orice urmă de ranchiună poate fi folosită pentru a te elibera și pentru a face loc emoțiilor pozitive. Pe parcursul cărții, ea insistă în a fi conștient. Nu doar cu propriile acțiuni ci și cu ale altora. Observă. Observă mult.

Write about your childhoods. Write about that time in your life when you were so intensely interested in the world, when your powers of observation were at their most acute, when you felt things so deeply.(...) the understanding and empathy will teach you to write with intelligence and insight and compassion. 

Becoming a writer is about becoming conscious. When you are conscious and writing from a place of insight and simplicity and real caring about the truth, you have the ability to throw the lights on for your reader.

4. Să nu-ți fie frică să-ți iei notițe. Oricând, oriunde, oricând. Nu te baza în totalitate pe mintea ta. Uneori poate da cu virgulă. Mai bine ții garda sus.

I took notes on my own state of mind, my grandiosity, the low self-esteem. I wrote down the funny stuff I overheard.

5. Muncește! În fiecare zi, stabilește obiceuri, nu renunța!

You sit down, I say. You try to sit down at approximately the same time every day. This is how you train your unconscious to kick in for creatively.

6. Partea mea preferată: SCRISUL ÎNSEAMNĂ SĂ OFERI. Să mergi până la capătul amintirilor/experiențelor tale și să culegi ce e mai bun din ele și să le dai mai departe. Să oferi emoție, trăiri. Și asta să fie recompensa ta.

You are going to have to give and give and give, or there is no reason for you to be writing. (...) Make it as good as you can. It is one of the greatest feelings known to humans, the feeling of being the host, of hosting people, of being the person to whom they come for food and drink and company. This is what the writer has to offer.

Cartea este plină de sfaturi, învățături și peripeții. Despre ele, într-un viitor articol.
Până atunci, citește o carte, găsește-ți vocea.

Continue

Despre motivație și pepeni

Când vine vorba de motivație, ce te face să-ți ieși din pepeni? 

Vocea Umană

Nu mă refer la acei pepeni tradiționali din vorba românească de duh, ci la aceia care reușesc să clintească un sâmbure de energie din tine.

Cu toate că motivația/energia/creativitate există în noi ca stare naturală, uneori avem nevoie de agenți externi care să facă aceste stări să iasă la suprafață.

Am exploatat latura asta destulă vreme în mod inconștient. Căutam surse de inspirație doar fiindcă îmi ofereau pe moment o stare de bine. Ar spune cineva că mă îmbătam cu apă rece. Dar nu. Pe urmă am observat că toate acele surse rămâneau ascunse în creier, se îmbinau cu altele până când rezultau într-o idee nouă. Ai putea să îi spui și muză.

După ce am devenit conștientă de faptul că sursele mele de inspirație însemnau și sursele mele de motivație, am încercat (pe cât posibil) să revin la ele. Am căutat să le introduc în rutina zilnica/săptămânală și pentru unele am rămas chiar fidelă. Alegerea este cea care mută munții și cea care te duce cu un pas mai departe de ceea ce erai ieri. Astfel că am ales.

Ceea ce urmează nu este un top, ci o listă care rămâne deschisă și care ar trebui să fie adăugită și revizuită până la finalul anului. Așadar:

1.Din categoria tipărite, pe care le răsfoiesc atunci când am timp dimineața, în weekend sau oricând simt nevoia de o informație de calitate, o descrețire de frunte, interviuri profesioniste, scot din pepeni artileria grea:

• Revista DOR 
• Flacăra
• Dilema Veche
• Mai nou am descoperit GRANTA-the magazine of new writing, o colecție de povestiri, poezie, artă, fotografie, reportaje. E pe WishList!

Vocea Umană

Vocea Umană

2.Video, vloguri, emisiuni. Încerc să renunț la multitasking, dar practica încă e o problemă. De aceea, de multe ori, în căști îmi vorbesc oameni, pe monitor îmi fac treaba de zi cu zi.

• LA CAFEA, un matinal terminat de cei de la Creative Monkeys, pe care l-am descoperit anul trecut. Vorbesc oamenii despre cărți, evenimente, filme, societate și bălării. Se zvonește că vor reîncepe! Long live the creative monkeys (LLTCM)!

• Mic dejun cu un campion, descoperită acum 2 ani. într-o sâmbătă de primăvară, pe vremea când Mircea Albulescu încă ne mai oferea plăcerea unui mic dejun în compania sa. Acela a fost primul episod pe care l-am urmărit și care m-a făcut să o admir pe Daniela Zeca Buzura, să descopăr eleganța actorului și să rămân fidelă emisiunii.

• Un pic de fashion nu strică nimănui. Nu atunci când o urmărești pe Balabanca, duminică seara, alături de un prieten la fel de vechi ca cel mai bun vin. Andreea Balaban, această femeie vintage din cap până în picioare, cu cercei pe măsura curajului său, cu umor și bun gust, îmi hrănește plăcerea pentru antichități, băbăciuni și îngrijire personală. Vorbește și despre cărți, călătorii, SH-uri, târguri, vechituri.

• Cine nu vrea bani mai mulți? Cine nu își dorește properitate? Cine nu știe de Andy Szekely? Are 20 de ani...în domeniul educării oamenilor mari. Crede în dezvoltarea personală, în organizare, disciplină, muncă și păstrează un accent de Moldova care îl face simpatic. Oferă și webinarii gratuite, așă că nu costă să îl asculți câteva momente. Pe mine m-a cucerit și abia aștept momentul unui seminar.

3. BLOGURI. Deși sunt atât de multe pe piață. fiecare aduce amprenta personală. împreună cu principii, valori și secrete din culise. Îmi plac blogurile simple, luminoase, cu și despre cărți, viață bună, lecții, învățături, copii și inspirate din viața personală.

• Mic Dejun de București (cărți, meditație, creativitate, o inspirație de fiecare dată când îl citesc)
• Cititoare de cursă lungă (m-a prins și 2 noaptea citind review-urile de pe pagina Laurei)
• Cărți, cafea și tutun (review-uri scurte, la obiect și de calitate)
• Bookish style: Cărțile prind viață
• Literary Hub
• The Rumpus 
• Prințesa urbană (cărțile scoase de Ioana sunt pe WishList)

Pentru o viață sănătoasă, consumați câteva minute de inspirație pe zi!

Continue

Atenție, Stephen King! partea a II-a

Tu cum scrii?

Păstrezi tradiția? Ai rămas fidel stiloului? Sau AI pad și asta ți-a luat mințile?

Într-o notă personală, eu cred ca nici nu contează. Important este să te așezi la birou și să faci orice poti pentru a umple pagina albă. Inspirația te trădează uneori și atunci nu îți rămâne decât locul unde scrii, pixul cu care scrii și o idee care trebuie cernută prin sita minții.

Vocea Umană

Luna trecută scriam despre cum se naște un scriitor și etapele pe care le parcurge. Mai grele sau mai ușoare, depinde de la un caz la altul. În cazul lui Stephen King trenul succesului s-a oprit din haltă în haltă: Halta Celor care nu cred în debutanți, Halta Pseudo Muzelor, Halta Renunțării...

Luna aceasta revin cu partea a doua a cărții pe care Stephen King a scris-o după multe tratative cu el însuși. Recunoaște,în introducere,că hotărârea de a scrie o astfel de carte nu a fost ușoară. Cauza a fost una sinceră: "majoritatea cărților despre scris sunt pline de porcării" și lungi cât o zi de post.

Astfel, partea a doua se concentrează pe TRUSA CU SCULE, sau de ce ai nevoie pentru a scrie. Dar fiecare in parte este dator sa-si construiască propria trusă cu unelte și apoi să-și dezvolte mușchii necesari pentru a o duce cu el. 

Cele 4 niveluri pe care e musai să nu le uiți:

1, Pâinea scrisului este vocabularul. "Puneți vocabularul în compartimentul de sus al trusei cu unelte și nu faceți niciun efort conștient de a-l îmbunătăți."

2.Tot în compartimentul de sus trebuie să stea și gramatica. Relaxați-vă și potoliți-vă, zice el. "Gramatica nu-i o pacoste; e doar bastonul de care vă sprijiniți pentru a vă repune în picioare gândurile și-a le face să umble."

3.Fugi de adverbe cât te ține vocabularul. "Adverbul nu vă este prieten. Eu cred că drumul spre iad este pavat cu adverbe."

4.Paragraful este mama și tata textului: "sunt pregătit să afirm că paragraful, nu fraza, este unitatea de bază a scrisului - locul în care începe coerența și unde cuvintele au șansa să devină mai mult decât simple cuvinte."

Cine are bătrâni să-i ocrotească, cine are experiență, să o împărtășească. Pe același principiu continuă autorul cartea. Scoate la iveală învățăturile pe care le-a acumulat și le transpune sincer.

Sfaturi de la scriitor la scriitor:

• Nu împopoțonati vocabularul, căutând cuvinte lungi. "Faceți-vă chiar acum o promisiune solemnă că nu veți folosi niciodată "emolument" atunci când vreți să spuneți "avantaj" și că nu vă veți exprima niciodată așa: "John a zăbovit îndeajuns cât să înfăptuiască un act de excreție" atunci când vreți să spuneți "John a întârziat doar cât să se cace."

• Lasă textul să se odihnească, apoi recitește ce scrii. S-ar putea să ai surprize. "Omite cuvintele inutile"

• Scrie mult și citește mult : "Lectura este centrul creativ al vieții unui scriitor. Iau o carte cu mine oriunde merg și descopăr că sunt tot felul de ocazii pentru a mai citi câte o pagină. Trucul e să învățați să citiți pe bucățele, nu doar pe calupuri."

• A doua poruncă; scrie mult! Dar nu dispera.

James, care e problema?" a întrebat prietenul. "Scrisul este de vină?"

Joyce a aprobat fără măcar să ridice capul. Sigur că scrisul era de vină.

"Câte cuvinte ai reușit să scrii astăzi?"

"Șapte."

"Șapte? Dar, James..asta-i bine, cel puțin pentru tine!"

"Da", a zis Joyce ridicându-și în sfârșit privirea. "Presupun ca da...dar nu știu în ce ordine vin!"

• Ai grijă la muze, s-ar putea să nu te amuze. "Muza locuiește sub pământ. Îi place să stea în beci. Trebuie să coborâți la nivelul ei. Cu alte cuvinte, voi trebuie să faceți toată munca fizică, în vreme ce muza șade și fumează trabucuri."

• Programul se respectă fără doar sau poate, mai ales  într-o "atmosferă tihnită"  pentru a avea continuitate și intimitate

• Locul este sfințit de om. Mare atenție la spațiul de lucru: "Majoritatea dintre noi lucram cel mai bine într-un loc care ne aparține. Locul poate fi umil și are nevoie de fapt de un singur lucru: o ușă pe care să fiți dispuși s-o închideți"

Pe unele le-am mai întâlnit și în alte cărți, altele au fost un deliciu (doar din simpla exprimare a autorului), câteva au însemnat informație proaspătă  iar multe dintre ele s-au văzut citite dintr-o privire. Le-am subliniat, le-am încercuit și le-am trecut în carnețel.

Misterul regelui. Despre scris - Stephen King

Continue

Cerere în...CĂLĂTORIE

Luna februarie a fost stabilită, în mod tacit și unanim (forțat pe alocuri) drept luna iubirii. S-ar părea că noi, românii, avem și mai multă iubire de dat, spre deosebire de alții. 14 și 24 februarie stau mărturie vie, plus grămada de inimi și trandafiri roșii. Sărbătorim de două ori într-o lună îndrăgostiții și nu ne pasă ce spun urâcioșii. Prin urmare, luna februarie este și luna cererilor.

Vocea Umană

...în călătorie. Poate că cea mai potrivită perioadă din an pentru a citi această carte. Poate că cea mai frumoasă cerere pe care am auzit-o și citit-o. De ce să ne supunem unui tipar  când și el săracul aproape că s-a săturat de vechimea lui. Are nevoie de o pauză. De ce să rămânem anonimi când creativitatea ne face atât de originali de frumoși?

          Mathilde și Edouard își scriu astfel cererea după ce s-au încumetat la îndeplinirea unui vis imposibil: o călătorie de nuntă, 6.000 de kilometri pe jos, fără bani, din Paris până în Ierusalim, având în dotare doar prospețimea dragostei și căsătoriei lor.

- Pune-ți picioarele aici, îmi zice Edouard.

- Unde? La kilometrul zero? De ce?

- E un punct de plecare...

Văd că ezită înainte de a-mi spune, încetișor, privindu-mă în ochi:

- Mathilde, vrei să mă însoțești?

- În călătorie?

- Cam așa ceva...Vrei să mă însoțești pentru toată viața?

Fiindcă atunci când iubești, nebunia visurilor este transmisă celuilalt, pe 17 iunie 2007 cei doi au spus "da" călătoriei. Un ruscac de patru kilograme trebuia să însemne toate condițiile lor: o saltea, o jachetă, o glugă, un fes, o busolă, un ac, o ață, un test de sarcină, o pensetă, pansamente, o bombă lacrimogenă. Buzunarele lor goale trebuia să scoată la iveală ospitalitatea oamenilor iar dragostea lor să furnizeze energie în momentele de slăbiciune.

Vocea Umană

Am înlocuit poșeta cu un rucsac doar un pic mai mare, inelul meu de logodnă cu pietricelele de pe drum, patul cu un strat de mușchi, fondul de ten cu bronzul, acoperișul cu stelele, televizorul cu o întâlnire sau un foc de tabără, fustele și panglicile cu pantaloni și sfori, zgomotul cu liniștea, ceasul cu busola, ritmul neînfrânat cu cel al pașilor.

          Cartea este un dicționar explicativ al unei relații, în termeni reali și contextuali. Se adresează oricărui tânăr îndrăgostit, oricărui cuplu, tinerilor căsătoriți sau celor care au îmbătrânit iubindu-se, celor care încă mai visează sau celor care au întrebări. Procesele lor de conștiință sunt redate separat, sub formă de jurnal,  în capitole diferite. Astfel se poate urmări gândirea unui alfa spre deosebire de sensibilitatea feminină, experiențele trăite împreună, dar resimțite diferit în funcție de personalitate.

          Drumul pe care l-au parcurs, l-au simțit piatră cu piatră. S-au aventurat pe ghețari, s-au ascuns de traficanți în șanțuri, s-au agățat de bomba lacrimogenă ca de ultima speranță de viață, li s-a refuzat adăpost de 12 ori la rând până când au dormit sub cerul cel de toate nopțile ca și cum ar fi făcut asta dintotdeauna. Varietatea experiențelor au dezvăluit varietatea stărilor lor interioare, complexităților și modului de a relaționa.

Singura luptă pe care o avem de dus e împotriva  propriilor noastre persoane. Dușmanul pe care vrem să-l învingem e cel care ne împiedică să iubim mai mult. Dacă mergem către Locurile Sfinte, Ierusalimul este, mai întâi, lăuntric.

          Poate că te gândești ce rost are, unde e distracția, când începe cheful? Cu siguranță o să le găsești pe măsură ce citești cartea. Mierea nu a fost prezentă pe parcursul acestor luni, nici șampania sau băile calde, spumoase cu miros de vanilie. Călătoria lor a fost furtuna dinaintea soarelui, fructul crud dinainte de a se coace și a deveni dulce. Rareori s-au bucurat de un respiro complet, fără întreruperi pe bază de vreme, animale, oameni, dureri sau frici. Nu și-au dat seama dar ei concepeau ceea ce mai târziu în relație se cheamă "doar lapte și miere". Cum? Cu fiecare pas pe care îl făceau în plus, fiecare orgoliu abandonat și fiecare cuget pe care îl destrămau în bucăți de idei.

Trebuie să faci dragoste des, dar nu numai când ești tânăr. Dragostea trebuie făcută. Îmi place expresia asta în sensul ei literal, fiindcă eu cred că dragostea nu este înnăscută. Nu se sinchisește de instinct sau de sentimentele care trec în goană. Dragostea trebuie făcută așa cum faci o călătorie. Alegi destinația, mijlocul de transport, hărțile. Pe drum șovăi, te adaptezi, îi dezvălui celuilalt scurtături și afinități. Dragostea e o călătorie pe măsură. Traseul trebuie conceput, parcurs cu răbdare și revizuit în mod frecvent. Atingerea unui vârf nu se face fără efort.

Ierusalimul le-a primit ofranda? Au rezistat mii de kilometri doar în compania celuilalt? A rămas cererea valabilă? Cartea rămâne cea mai bună achiziție în luna îndrăgostiților iar răspunsurile vor fi pe măsură.

Vocea Umană

Continue