Te-am uscat, îmbrățișat și ai plecat

El întreabă: "Ce am mai făcut?"
Ea întră cu delicatețe în stand by.

El: "Cine m-a făcut defect?"
Ea: Cu siguranță ești de efect!

Cum să îi explici că ce are ea, n-ai tu și că ce ai tu nici Doc nu cunoaște.

Cum să îi explici că ea, numita de față, este superficială și că așteaptă cuvinte. Multe, simple și întortocheate, dimineața pe mijite și noaptea, când se îmbină cu ziua următoare.

Dragostea plus sufletul, zis și pereche, ar trebui să fie un pachet, dar să fie atât de multe de împachetat?

Ce poți să faci când vezi că nu tu trebuia să fii destinatarul?
Îl verifici, aștepți, îl mai deschizi încă o dată, aștepți...poate îl revendică altcineva. Dar n-ai ce face cu el. Cel puțin nu acum. Cel puțin nu tu.
Tot ce spun este că nu va dura mult până când coletul va fi expediat.

Curaj.

Până la urmă fiecaruia dintre noi îi lipsește câte ceva: o îmbrățișare, o iubire pierdută, un impuls, flori, răspunsuri, vorbe, sărutări, liniște, speranță, atitudine.

Dragostea seamănă uneori cu Poșta Română: dacă ești destul de norocos, pachetul va ajunge în siguranță la tine. Dacă nu, te descurci cu ce ai primit. Îl ajustezi în timp, îl potrivești.
Important e să nu se piardă pe drum.

Continue

O sfoară, un zmeu și o GIRLBOSS

Care este legătura dintre o sfoară roșie, un zmeu și un director de creație?

SOPHIA AMOROUSO!

Sau pe numele ei de scenă, #GIRLBOSS.

Sfoara, zmeul și rezultatul: Sofia

După ce am consultat trei surse sigure, așa cum nu fac unii jurnaliști, #GIRLBOSS s-a instalat încet, dar sigur pe lista de cumpărături. Desigur, și obsesia mea pentru cărțile de tip autobiografie și biografie a avut un cuvânt de spus în toată treaba asta. Astfel, o autobiografie contemporană nu ar fi dat rău pe raftul de cărți din noua locuință.

Pentru început, să ne înțelegem: nu este o carte despre cum să devii celebru, nu este o carte care să îți îndeplinească cele 3 dorințe și peste noapte să te tranforme. Dimpotrivă! Dacă o citești, nu ai încotro decât să pui toate motoarele în funcțiune și să muncești: "Combini muncă asiduă, creativitate și automotivație, iar lucrurile încep să se întâmple."

Este o carte care îți arată că poți să te redresezi chiar dacă drumul este înfundat, că poți să-ți folosești chiar și defectele ca să ocupi un loc în viața ta, că poți să spui NU unui șir întreg de locuri de muncă, să preferi să strângi din gunoaie și asta să nu te definească neapărat. 

În povestea ei s-au amestecat mai multe trepte limită care au împins-o spre a fi CEO, fondator și director de creație a propriei companii (Nasty Gal):

• se naște
• trece prin grădiniță și școală încercând să stea locului, să se adapteze și să nu îi asculte pe psihiatri cum o diagnostichează cu depresie sau tulburare de deficit de atenție
• părinții ei divorțează
• urmează o plimbare cu un montagne russe: schimbă constant orașele, caută prin gunoaie, fură, stabilește metode și tehnici pentru arta furatului, se angajează, demisionează, se angajează, este concediată, face hernie!

Cine s-ar fi gândit că o hernie poate fi un peștișor de aur?

Stând acasă, cu hernia cât casa, își deschide magazin pe Ebay: Nasty Gal Vintage. În cel mai scurt timp, o explozie de cereri și vânzări o cuprind.

Din acest moment, ea a devenit o GIRLBOSS.

"Nasty Gal a trecut de la a face 150000 de dolari într-un an la a face 150000 de dolari într-o zi, iar acum face 150000 de dolari în timpul prânzului".

Deși nu a avut diplome în managementul unei afaceri, nu a citit biblioteci întregi, a ajuns la nivelul acesta printr-o simplă metodă: clientul nostru, stăpânul nostru. A dat importanță și celor mai mici detalii, iar toate adunate aduc rezultate neașteptate. A cheltuit fiecare cent ca și cum ar fi fost ultimul, s-a zgârcit chiar și atunci când ar fi avut de unde și și-a tratat clienții ca și cum ar fi fost prietenii ei.

"Luam în serios fiecare obiect pe care îl vindeam, obsedată de a le oferi clienților mei o experiență plăcută."

Spre exemplu, după ce a făcut o vânzare online a unei jachete Chanel, a parcurs toate etapele trimiterii coletului. Când a venit rândul să ia haina de la spălătorie, ghinion! Un nasture lipsă. Nu putea să trimită în starea respectivă jacheta, ceea ce a stârnit o întreagă investigație. A ajuns până la reprezentanța Chanel din Beverly Hills. Cei de acolo au căutat până au găsit modelul potrivit. După câteva zile, nasturele era din nou atașat, de data aceasta cu un corespondent al acestuia din 1988.

Pariază pe tine este o altă metoda GIRLBOSS care funcționează. Nu contează ce faci, dar contează felul în care faci acel ceva. Contează pasiunea. Important este cum îl vezi, cum te vezi pe tine făcând acel lucru, insistând chiar și când astrele nu îți prescriu cele mai roz vremuri. Ce poți face tu atunci? Să creezi magie. Chiar dacă nu ai talent de magician. Ai puterea gândurilor tale și asta îți este de ajuns. 

"Dar există și  magia de zi cu zi pe care o creăm pentru noi înșine. Iar dacă e să fiu sinceră, de fapt nu e deloc magie. Este doar o recunoaștere a faptului că avem control asupra propriilor gânduri și gândurile ne controlează viața."

Ar mai fi secrete de dezvăluit, dar plăcerea lecturii nu poate fi înlocuită sau tulburată. Această #GIRLBOSS nu este o floare sensibilă care se ofilește la următoarea lipsă de apă. Chiar ea își mărturisește asta: "Sunt cam cât de departe se poate de o floare sensibilă." Cu toate acestea, spune lucruri de bun simț, de inspirație și de luare aminte. Se poate să nu fie prea emoțională, dar nici căutatul prin gunoaie nu este. 

Sfârșitul cărții aduce informații din culisele unui om care a fost angajat, concediat dar și care angajează și concediază. Sfaturi, lipsuri, Cv-uri, scrisori de intenție, interviuri. Toate vin la pachet. 

"Totul se rezumă la zmeul meu imaginar- dacă tu crezi în ceva, vor crede și alți oameni."

Continue

Povești de dragoste la prima vedere

Un oraș înseamnă o carte nouă. Observ străzile, oamenii, simt aerul și la plecare aleg cartea care îmi va inspira cel mai bine starea și momentele petrecute acolo. E cel mai bun suvenir pe care poți să-l iei cu tine.

Pentru Brașov cartea s-a ales singură. Efortul a fost minim și neplanificat. Deoarece între mine și oraș s-a stabilit de la prima vedere dragostea, cartea a venit ca o completare.

Cărticica se prezintă asemenea unei piese de teatru. Scriitorii, unul câte unul, intră în joc cu rolul cel mai bun pe care îl dețin. Comprimă în câteva pagini tot ce au mai de calitate și părăsesc scena pentru a face loc următorului act.

"În cazul acestei cărți-spectacol, sala se numește Humanitas, gazda a fost Gabriel Liiceanu, iar invitații lui: Ana Blandiana, Adriana Bittel, Ioana Pârvulescu și Radu Paraschivescu."

Fiecare vine cu lecția învățată pe de rost și pregătită cu disciplina unui învățăcel. Revarsă, în mod original, povestea dragostei la prima vedere. La sfârșit îți oferă șansa să aplauzi, să te regăsești în poveste sau să ți-o amintești pe a ta.

"Prilejul invitației e vechi de când lumea și literatura: dragostea, dar nu orice fel de dragoste, ci una de un tip aparte, dragostea fulgerătoare."

În viața mea rare sau inexistente au fost ocaziile în care prima vedere a fost egală cu starea de îndrăgosteală. Acele rare întâmplări s-au legat strâns și iremediabil de orașe, cărți, melodii, obiecte și alte nimicuri. Oamenii au nevoie de mai multe priviri pentru a mă fulgera.  Protagoniștii din carte, cu siguranță, m-ar dezaproba în cel mai brutal mod. La ei transpunerea se face complet, până la gânduri de genul "Vrei să mori cu mine?". 

Actul I începe în copilărie. Se pun bazele, se așază decorul și..acțiune! 

Pe parcursul lui îți vei aduce aminte de dragostea la vreme de restriște, când părinții îți știau și umbra, nu doar pe tine. Acea dragoste care te dădea de gol în fața lor și roșeai la gândul că ei știu.

"Îmi dădea mie să-i deschid pachețelul și apoi ronțăia din marginea biscuitului ca un șoricel, sub privirea mea extaziată și, cred, așa cum îi stă bine fiecărui băiat îndrăgostit, ușor tâmpă."

   

Actul II continuă pe linia vieții și ajunge direct în tumultoasa perioadă a studenției. Atunci când te-ai îndrăgosti de toate privirile doar că există una pe care știi sigur că o vei povesti și la nepoți. O privire de artist care nu-ți va da pace.

"Dacă privești multă vreme într-o prăpastie, prăpastia privește la rându-i în adâncul tău. A venit spre mine, avea în mână o pensulă muiată în carmin și, când m-a îmbrățișat, mi-a lăsat o pată pe umărul bluzei albe."

 Problema cu studenția este că nu știi câte din acele priviri te vor urmări până mai departe: "Uneori mi se atrage atenția << vezi că ai o pată pe umăr >> și spun că știu."

Următorul act duce dragostea studențească la un alt nivel. Chiar mai sus cu un grad: acela de profesor universitar.

      "În fața acestei zâne a catedrei am gura cusută. Nici în ruptul capului nu i-aș turna brașoave și i-aș cerși notă de trecere."

Nu îi cerșește notă de trecere, dar imploră o restanță. O vară "calvară", notițe și nopți nedormite. Totul pentru o restanță. Dar în momentul cu pricina: Surpriză!

În ultimele două acte, se maturizează personajele. Ana Blandiana aduce o misiune imposibilă pentru tânăra micută ștearsă iar Ioana Pârvulescu o amintire la 70 de ani. 

"Nu știu. Nu înțeleg de ce numai cu ea alături mă simțeam în stare să am șaptezeci de ani."

Și se trage cortina.

Acum este rândul tău. Când a fost ultima dată când dragostea la prima vedere te-a marcat până la ultimul cuvânt aruncat pe o foaie?

Dacă nu îți amintești, cartea îți va oferi destule orizonturi de unde să pornești cu amintirea. O sâmbătă dimineața ar fi de ajuns.

Continue

1900 toamna

S-a întors lumea! Nu pe dos, ci înapoi în timp.

Timp setat: 1900

Costumație: falduri peste falduri, funde, pălării, bastoane, umbrele (pentru a întreține albul de porțelan imaculat), mănuși dantelate (fiindcă provoacă privirea și se potrivește cu pălăria)

doxologia.ro

Locație: palatul Sturdza de la Miclăușeni; acolo unde îți clătești New Age-ul cu cea de odinioară Belle Époque. Drumul care duce înspre castel te induce ușor în stare. Îți lași problemele la poartă sau le cari cu tine. Indiferent de situație, o parte și alta a drumului se întrec pe însele pentru a ura bun venit: pârâul timid și nu foarte zgomotos sau pădurea impunator de verde amestecată din ce în ce mai mult cu toamna.

Dacă încă nu reușești să scapi de probleme și 1900 pare a fi la mare distanță, apuci brațul cel mai apropiat.

Continui în liniște întoarcerea în timp...

Maniere: oricât de multe ai pune pe tine, oricât de mult te-ai împopoțona, tot te dai de gol. Selfie stick-ul, un mesaj scurt sau o verificare inocentă de Facebook îți trădează manierele. Sau mai pe scurt: s-au schimbat mofturile dar au rămas moftangii.

Atmosferă: Lăsând la o parte cârcotelile, cocoanele au fost prezente, domnii au fost bine puși la 4 ace și un baston (dacă lângă ei se mai prezenta și un accesoriu mic, elegant, cu cosițe și umbreluță, cu atât mai mare și pufoasă creștea inima), zvonuri, chicoteli la colț de fântână; nici muzica nu a fost subestimată, te găsea prin orice parte ai fi colindat și îți reamintea că ești acolo doar pentru câteva ceasuri: TRAI NENEAȘCĂ!

doxologia.ro

Cam orice simț a trecut prin sita de odinioară: simțul vizual s-a îmbogățit cu  parada de costume, mașinile de epocă, trăsuri, calești, plimbări agale, ateliere de creație, vals, bune maniere, pictură, jucării. Peisajul s-a completat cu muzica lui Gatsby însă a făcut un popas și prin antologia de muzică românească. În acest cadru vizualo-auditiv, papilele gustative au încercat gustări boierești și dulcețuri cu rol de desert. S-au îmbinat toate ca într-un puzzle și au rezultat o mână de una mie oameni fericiți.

doxologia,ro

Ne place la 1900. Mai venim! PAROL!

Continue

Azi nu, poate Mâine

După o noapte furtunoasă, cu poduri rupte, mări galbene și tulburi, cascade vuind în spatele casei, singura speranță se vede a fi un taxi la fel de tulbur ca apa care l-a precedat în celălalt episod. Prefer să spun pas. Nu aleg calea ușoară.

Atunci mă decid ca azi nu, poate Mâine.

Azi nu fiindcă Mâine cu siguranță poate. Întotdeauna a avut această bărbăție. Exact ca Zoe. 

Astăzi prefer să nu mă gândesc peste mări și țări sau doar peste județe; sunt prea departe și poate că se vor rupe podurile în încercarea de a înstrăina pașii de locurile băștinașe.

Poate mâine vor fi mai siguri și vor arunca încălțările vechi.

Azi nu.

Poate mâine vor fi pregătiți chiar și pentru a înota în a mea Mare Galbenă și Angoasă.

Poate a îngălbenit de la gelozie. Simte și ea trădarea. Cui îi convine să îl lași pentru cineva mai bun?

Sau poate că nici nu-i pasă fiindcă s-a molipsit de la oameni. Doar ei se scufundă în propria adâncime. Rar să mai scoată capul la suprafață. Iar atunci când îl scot, încearcă să-ți îngălbenească marea ta.

Dar ce știu ei? Sunt doar niște oameni înecați în viața lor de toate zilele.

Marea e acolo, s-a rupt tot ce era de rupt, m-am întors de unde am pornit și...m-am trezit.
Întorc pagina.

El mai aprinde o țigară.

Încă nu am plecat.

Azi nu, poate mâine...

Continue