Azi nu, poate Mâine

După o noapte furtunoasă, cu poduri rupte, mări galbene și tulburi, cascade vuind în spatele casei, singura speranță se vede a fi un taxi la fel de tulbur ca apa care l-a precedat în celălalt episod. Prefer să spun pas. Nu aleg calea ușoară.

Atunci mă decid ca azi nu, poate Mâine.

Azi nu fiindcă Mâine cu siguranță poate. Întotdeauna a avut această bărbăție. Exact ca Zoe. 

Astăzi prefer să nu mă gândesc peste mări și țări sau doar peste județe; sunt prea departe și poate că se vor rupe podurile în încercarea de a înstrăina pașii de locurile băștinașe.

Poate mâine vor fi mai siguri și vor arunca încălțările vechi.

Azi nu.

Poate mâine vor fi pregătiți chiar și pentru a înota în a mea Mare Galbenă și Angoasă.

Poate a îngălbenit de la gelozie. Simte și ea trădarea. Cui îi convine să îl lași pentru cineva mai bun?

Sau poate că nici nu-i pasă fiindcă s-a molipsit de la oameni. Doar ei se scufundă în propria adâncime. Rar să mai scoată capul la suprafață. Iar atunci când îl scot, încearcă să-ți îngălbenească marea ta.

Dar ce știu ei? Sunt doar niște oameni înecați în viața lor de toate zilele.

Marea e acolo, s-a rupt tot ce era de rupt, m-am întors de unde am pornit și...m-am trezit.
Întorc pagina.

El mai aprinde o țigară.

Încă nu am plecat.

Azi nu, poate mâine...

Continue

Perfect me

Mă scuzi,

Cred că voi plânge acum

Alții au nevoie să moară puțin

Eu mă mulțumesc și cu atât

Mă scuzi...

fiindcă ma trezești și eu continui să visez cu ochii pironiți înspre cer

Cred că voi plânge mai mult acum

Muzica asta din fundal își descântă de atâția ani plopii fără soț și sara de pe deal

În același timp mă convinge: într-o viață viitoare mă reîncarnez în Veronica

Eminescu ar fi mai fericit

Ea ar fi o variantă mai reușită

Iar eu...m-aș potrivi cu peisajul.

Dar mă scuzi, nu eram atentă

Spui că ai condus toată noaptea doar ca să mă vezi...

Îmi ajunge pentru moment.

Oprește-te aici.

Restul poveștii vreau să îl aud mâine.

Acum mă duc să plâng puțin

Continue

Me before you or Us after us

...dacă te-aș fi cunoscut pe tine acum? 

După ce deja ne-am fi întâlnit înainte...am fi rămas?

Acum aș fi candidata perfectă, nu-i așa? Nici prea mitocană, nici prea interpretă de filosofii spuse la ore târzii și indecente.

Aș fi multe acum.

Dar spune-mi, tu cum ai fi?

...

Mă tem că ai rămas cu gândul la țări străine.

E aproape paradoxal felul ăsta al tău.

Mă tem că nevoia mea sensibilă de a visa cu ochii deschiși nu este compatibilă cu starea ta de neștiință.

Spune-mi, ai fi acum mai știutor?

Ai râde acum mai puțin  și te-ai încrunta un pic mai mult?

Nu de alta dar ridurile spun nopți nedormite, gânduri tocite și frânturi de p(ă)asare.

Nu știi de ce spun asta. Aproape că nici eu.

Dar ce contează?

Tu întotdeauna ai fost linia paralelă

iar eu vedeam doar cum te aproprii și cum te distanțezi...

  Nu te deranja

"Mâine îmi crește altă inimă"

(But after all, bad habits die hard)

Continue

Se cântă

Devine sălbatic. Neom din fire.
Îi curge sângele printre degete dar el simte și aude doar "Not quite my tempo".
Îi bate trecutul în ureche.

Urmeaza solo-ul. 
Se închid luminile.
Tună a spectacol.

"What are you doing man?!"

Învie. Se metamorfozează. Iar în privirea profesorului strălucește descoperirea făcută la cald, pe viu și pe scena. În ochii lui se transformă viitorul Jazz-ului.

Whiplash înseamnă să fii numărat, pălmuit dar să cânți pe tempo în timp ce scaunele zboară prin studio.

Filmul aduce protagonistul și antagonistul pe linia de plutire. Se folosesc unul pe altul pentru a nu comite păcatul unei munci bine făcute. De ce?
Fiindca ea explică de ce nu simți nimic atunci când ar trebui să doară și de ce stai când ar trebui să îți cauți propriul tău dirijor.

Continue

Moment de reculegere

Nu-mi spune acum.

Spune-mi peste mulți ani de acum înainte.

Nu acum!

Spune-mi atunci cât mă venerezi.

Spune-mi atunci că abia aștepți să o lupți pe "katrina".

Tot atunci ia-mă în brațe când nu ne vedem o zi întreagă

Și spune-mi cât de dor ți-a fost de mine într-o secundă de privire.

Așteaptă ani și arată-mi ce înseamnă o noapte albă. Sună-mă apoi dimineața și voi ști că încă te gândești la mine.

Nu irosi acum luna. Lasă și stelele în pace. Nu ți-au greșit cu nimic. Păstrează-le în mânecă și scoate-le atunci pe toate.

Spune-mi atunci "Suntem noi doi".

Spune "Te iubesc".

Sau nu-mi spune nimic niciodată.

Simte-mă și voi ști. Le voi spune eu pe toate pentru tine.

Tu doar iubește-mă când taci

și când nu sunt.

Continue