Luna februarie a fost stabilită, în mod tacit și unanim (forțat pe alocuri) drept luna iubirii. S-ar părea că noi, românii, avem și mai multă iubire de dat, spre deosebire de alții. 14 și 24 februarie stau mărturie vie, plus grămada de inimi și trandafiri roșii. Sărbătorim de două ori într-o lună îndrăgostiții și nu ne pasă ce spun urâcioșii. Prin urmare, luna februarie este și luna cererilor.
Vocea Umană |
...în călătorie. Poate că cea mai potrivită perioadă din
an pentru a citi această carte. Poate că cea mai frumoasă cerere pe care am
auzit-o și citit-o. De ce să ne supunem unui tipar când și el săracul aproape că s-a săturat de
vechimea lui. Are nevoie de o pauză. De ce să rămânem anonimi când
creativitatea ne face atât de originali de frumoși?
Mathilde și
Edouard își scriu astfel cererea după ce s-au încumetat la îndeplinirea unui
vis imposibil: o călătorie de nuntă, 6.000 de kilometri pe jos, fără bani, din
Paris până în Ierusalim, având în dotare doar prospețimea dragostei și
căsătoriei lor.
- Pune-ți picioarele aici, îmi zice Edouard.
- Unde? La kilometrul zero? De ce?
- E un punct de plecare...
Văd că ezită înainte de a-mi spune, încetișor,
privindu-mă în ochi:
- Mathilde, vrei să mă însoțești?
- În călătorie?
- Cam așa ceva...Vrei să mă însoțești pentru toată viața?
Fiindcă atunci când iubești, nebunia visurilor este
transmisă celuilalt, pe 17 iunie 2007 cei doi au spus "da" călătoriei. Un ruscac de patru kilograme trebuia să însemne toate
condițiile lor: o saltea, o jachetă, o glugă, un fes, o busolă, un ac, o ață,
un test de sarcină, o pensetă, pansamente, o bombă lacrimogenă. Buzunarele lor
goale trebuia să scoată la iveală ospitalitatea oamenilor iar dragostea lor să
furnizeze energie în momentele de slăbiciune.
Vocea Umană |
Am înlocuit poșeta cu un rucsac doar un pic mai mare,
inelul meu de logodnă cu pietricelele de pe drum, patul cu un strat de mușchi,
fondul de ten cu bronzul, acoperișul cu stelele, televizorul cu o întâlnire sau
un foc de tabără, fustele și panglicile cu pantaloni și sfori, zgomotul cu liniștea,
ceasul cu busola, ritmul neînfrânat cu cel al pașilor.
Cartea
este un dicționar explicativ al unei relații, în termeni reali și contextuali. Se adresează oricărui
tânăr îndrăgostit, oricărui cuplu, tinerilor căsătoriți sau celor care au
îmbătrânit iubindu-se, celor care încă mai visează sau celor care au întrebări.
Procesele lor de conștiință sunt redate separat, sub formă de jurnal, în capitole diferite. Astfel se poate urmări
gândirea unui alfa spre deosebire de sensibilitatea feminină, experiențele
trăite împreună, dar resimțite diferit în funcție de personalitate.
Drumul pe
care l-au parcurs, l-au simțit piatră cu piatră. S-au aventurat pe ghețari,
s-au ascuns de traficanți în șanțuri, s-au agățat de bomba lacrimogenă ca de
ultima speranță de viață, li s-a refuzat adăpost de 12 ori la rând până când au
dormit sub cerul cel de toate nopțile ca și cum ar fi făcut asta dintotdeauna.
Varietatea experiențelor au dezvăluit varietatea stărilor lor interioare, complexităților
și modului de a relaționa.
Singura luptă pe care o avem de dus e împotriva propriilor noastre persoane. Dușmanul pe care
vrem să-l învingem e cel care ne împiedică să iubim mai mult. Dacă mergem către
Locurile Sfinte, Ierusalimul este, mai întâi, lăuntric.
Poate că
te gândești ce rost are, unde e distracția, când începe cheful? Cu siguranță o
să le găsești pe măsură ce citești cartea. Mierea nu a fost prezentă pe
parcursul acestor luni, nici șampania sau băile calde, spumoase cu miros de vanilie.
Călătoria lor a fost furtuna dinaintea soarelui, fructul crud dinainte de a se
coace și a deveni dulce. Rareori s-au bucurat de un respiro complet, fără
întreruperi pe bază de vreme, animale, oameni, dureri sau frici. Nu și-au dat
seama dar ei concepeau ceea ce mai târziu în relație se cheamă "doar
lapte și miere". Cum? Cu fiecare pas pe care îl făceau în plus, fiecare
orgoliu abandonat și fiecare cuget pe care îl destrămau în bucăți de idei.
Trebuie să faci dragoste des, dar nu numai când ești tânăr.
Dragostea trebuie făcută. Îmi place expresia asta în sensul ei literal, fiindcă
eu cred că dragostea nu este înnăscută. Nu se sinchisește de instinct sau de
sentimentele care trec în goană. Dragostea trebuie făcută așa cum faci o
călătorie. Alegi destinația, mijlocul de transport, hărțile. Pe drum șovăi, te
adaptezi, îi dezvălui celuilalt scurtături și afinități. Dragostea e o
călătorie pe măsură. Traseul trebuie conceput, parcurs cu răbdare și revizuit
în mod frecvent. Atingerea unui vârf nu se face fără efort.
Ierusalimul le-a primit ofranda? Au rezistat mii de
kilometri doar în compania celuilalt? A rămas cererea valabilă? Cartea rămâne cea mai bună achiziție în luna îndrăgostiților iar răspunsurile vor fi pe măsură.