Azi nu, poate Mâine

După o noapte furtunoasă, cu poduri rupte, mări galbene și tulburi, cascade vuind în spatele casei, singura speranță se vede a fi un taxi la fel de tulbur ca apa care l-a precedat în celălalt episod. Prefer să spun pas. Nu aleg calea ușoară.

Atunci mă decid ca azi nu, poate Mâine.

Azi nu fiindcă Mâine cu siguranță poate. Întotdeauna a avut această bărbăție. Exact ca Zoe. 

Astăzi prefer să nu mă gândesc peste mări și țări sau doar peste județe; sunt prea departe și poate că se vor rupe podurile în încercarea de a înstrăina pașii de locurile băștinașe.

Poate mâine vor fi mai siguri și vor arunca încălțările vechi.

Azi nu.

Poate mâine vor fi pregătiți chiar și pentru a înota în a mea Mare Galbenă și Angoasă.

Poate a îngălbenit de la gelozie. Simte și ea trădarea. Cui îi convine să îl lași pentru cineva mai bun?

Sau poate că nici nu-i pasă fiindcă s-a molipsit de la oameni. Doar ei se scufundă în propria adâncime. Rar să mai scoată capul la suprafață. Iar atunci când îl scot, încearcă să-ți îngălbenească marea ta.

Dar ce știu ei? Sunt doar niște oameni înecați în viața lor de toate zilele.

Marea e acolo, s-a rupt tot ce era de rupt, m-am întors de unde am pornit și...m-am trezit.
Întorc pagina.

El mai aprinde o țigară.

Încă nu am plecat.

Azi nu, poate mâine...

Continue

Perfect me

Mă scuzi,

Cred că voi plânge acum

Alții au nevoie să moară puțin

Eu mă mulțumesc și cu atât

Mă scuzi...

fiindcă ma trezești și eu continui să visez cu ochii pironiți înspre cer

Cred că voi plânge mai mult acum

Muzica asta din fundal își descântă de atâția ani plopii fără soț și sara de pe deal

În același timp mă convinge: într-o viață viitoare mă reîncarnez în Veronica

Eminescu ar fi mai fericit

Ea ar fi o variantă mai reușită

Iar eu...m-aș potrivi cu peisajul.

Dar mă scuzi, nu eram atentă

Spui că ai condus toată noaptea doar ca să mă vezi...

Îmi ajunge pentru moment.

Oprește-te aici.

Restul poveștii vreau să îl aud mâine.

Acum mă duc să plâng puțin

Continue